Psihologia omului la volan

Prof .univ.Dr. Butoi Tudorel

Asist.univ.psih.Gabriel ŢÎRU[1]

Fiecare dintre noi ne întâlnim zilnic cu omul de la volan, fie că suntem pietoni, fie că suntem coparticipanţi la trafic, fie că suntem conducatori auto. Ipostazele în care îi regăsim pe ceilalţi sau ne identificăm propria persoană în ‘’omul de la volan’’, este diversă şi situaţională în drum spre servici, la cumpărături, în concediu etc. şi cu toţii observăm o diversitate atitudinală şi o paletă largă a conduitei la volan. Privit din elicopter, traficul apare ca un fluid în mişcare, gâtuit în intersecţii, temporizat de semafoare, stagnat de blocaje, oricum într-o continuă curgere. Uneori calmă, cursivă, într-o curgere laminară, adeseori este însă turbulentă, agitată şi mai ales iritantă. Prin comportamentul nostru influenţăm traficul şi suntem influentaţi de el?

Prima necunoscută care prefaţează lungul şir de întrebări la care cautăm raspunsuri, începe cu : Cine este omul de la volan ?

Din perspectiva psihologică, conducatorul auto depaseşte postura “subiectului cunoscator” autoevaluator, contemplativ, asumandu-şi riscul “subiectului stăpânitor” responsabil şi implicat pe terenul unei provocări speciale – conducerea auto şi circulaţia rutieră în traficul modern.

Generic vorbind, omul are o dimensiune biologică şi una socială schematizată astfel:

INDIVIDUL reprezintă totalitatea elementelor şi însuşirilor fizice, biochimice şi psihofiziologice ereditare, înnăscute sau dobândite, care se integrează într-un sistem pe baza mecanismului adaptabilităţii la mediul natural.

INDIVIDUALITATEA – este specifică omului; este un derivat din individ, o specificare a individului; este de fapt individul + organizarea lui specifică. Rezultă prin diversificarea şi diferenţierea organizării structural-funcţională a individului. Exprimă caracteristicile psihofizice şi fiziologice unice irepetabile, atingând un maximum de pregnanţă la nivel uman. Constă dintr-un sistem de proprietăţi specifice, unice, biologice, anatomo-fiziologice, psihice şi sociale.

Desemnează ansamblul de caracteristici, de diferenţe individuale stabile sau mai puţin stabile, care constituie fiinţa concretă în identitatea şi disţincţia să faţă de alţii (individualitatea psihologică începe cu conduitele perceptive, cu conduita propriului eu).

În concluzie: dacă individul este suportul individualităţii, individualitatea este felul de a fi al individului.

PERSOANA este corespondentul în plan social al individului din plan biologic. Constă dintr-un ansamblu de însuşiri psihice care permit adaptarea la mediul social. Este determinată astfel social-istoric, adică persoana se constituie doar prin interacţiunea organismului cu mediul social. Persoana este individul în accepţiunea sa psihologică, individul uman ca entitate concretă, într-un cadru relaţional dat, aşa cum este el perceput de cei din jur.

Persoana este o noţiune aplicabilă doar omului, dar nu în întregime, şi nu putem vorbi de persoană la nivel patologic.

Au existat mai multe accepţiuni ale conceptului de persoană:

· din latină persona – primul sens al cuvântului a fost acela de mască / costumaţie prin care actorii antici simbolizau pe cineva;

· persoana ca rol social – se referă la rolul îndeplinit de cineva în viaţă, precum şi funcţiile şi obligaţiile sociale pe care şi le asumă;

· actorul care joacă rolul;

· persoana ca valoare.

Dintre cele 4 semnificaţii, s-au păstrat doua: actual, persoana desemnează rolul social şi exprimă o valoare.

J.Locke este cel care a definit persoana prin intermediul conştiinţei de sine – implică existenţa eu-lui.

EU-l defineşte persoana din interior, adică persoana este un subiect care se gândeşte pe sine însuşi şi acţionează în referinţă cu sine însuşi. Eu-l constituie centrarea psihică a insului, nucleul psihologic al acestuia, autoreflectarea în propria-i conştiinţă. Reprezintă o lume (a mea), sursa eu-lui fiind conştiinţa de sine, concomitent Eu-l fiind izvor al conştiinţei.

PERSONAJUL – este modul concret de manifestare în exterior prin comportament a persoanei şi personalităţii. Este echivalent cu rolul social, persoană în rol.

Fiecare persoană se exteriorizează prin moduri diferite. Astfel, există mai multe personaje / roluri diferite:

- personajele sociale – joacă rolurile impuse din exterior

- personajele volitive – îşi impun rolurile pe care le joacă

- personajele de tip mască – sunt străine de propria personalitate; rol de mecanism de apărare.

Din perspectiva psihosocială, personajul este persoana interpretând un rol social. Din perspectiva psihologică, personajul reprezintă mularea persoanei într-un mediu social (individul preia normele societăţii). Normalitatea socială presupune adaptarea comprotamentului funcţie de normă socială, acest act de supunere oarbă este contestat de semeni ai nostrii care acţionează contrar, reacţionand la constrangerea normativa şi opunandu-se prin diverse mijloace.

Această scurtă prezentare nu face altceva decât să ne aducă în atenţie cine suntem noi, cine este la volan, omul de la volan. Omul de la volan nu este alt OM, ci omul într-o anumită ipostază. În conformitate cu experienţa unor exigenţi specialişti în materie¹ “psihologia circulaţiei rutiere” constă în faptul că urcându-se la volan conducatorul auto intră într-un rol diferit de toate celelalte roluri pe care le îndeplineşte în alte contexte şi corespunzător, întreaga sa personalitate trebuie să se comute pe structura rolului respectiv. Cu cât această comutare se face mai rapid şi integral sub aspect calitativ, cu atât sporesc şansele de obţinere al unui randament optim; dimpotrivă neadecvarea schemelor funcţionale interne ale personalităţii la cerinţele specifice căii rutiere şi contextului dinamicii de rulare şi trafic, devine una din cele mai serioase frâne în obţinerea performanţelor scontate.

Putem rezuma prin aceea că, de fapt rolul de conducător auto este unul din multiplele roluri sociale pe care le interpretăm alaturi de cel de părinte, soţ, muncitor, agricultor, instalator, programator, manager etc, fie că suntem în domeniul privat sau bugetar, fie că suntem angajaţi sau oameni de afaceri, politicieni sau alegători. O bună parte dintre noi suntem conducatori auto şi în acest rol suntem angrenaţi cu o frecvenţă mai mare sau mică ( zilnic sau în weekend), dar suntem dependenţi de maşina pentru îndeplinirea celorlalte roluri şi automat prin conduita noastră influentăm traficul şi suntem influenţaţi de el. Particularităţile personalităţii îşi pun amprenta asupra comportamentului nostru care se manifestă la volan, aşa cum am menţionat anterior, fie că aparţinem temperamentului melancolic, coleric, flegmatic sau sangvinic, fie că suntem extrovertiţi sau introvertiţi. Nu trebuie să scăpăm din vedere şi un alt aspect, conducatori auto sunt atât barbaţi cât şi femei, ceea ce din punct de vedere psihologic mai introduce o suită de comportamente asociate diferenţelor dintre sexe.

În continuare, vom încerca să subliniem vectorii exogeni şi endogeni care interferă cu propria noastră personalitate şi determină o anumită atitudine când suntem la volan. Un lucru este cert, comportamentul nostru în trafic nu este unul constant, dar are constante, se circumscrie atributelor comportamentale care ne caracterizează, însă stimuli situaţionali negativi pot interfera cristalizând o reacţie agresivă (gesturi obscene, trivialităţi, agresiuni fizice) sau acţiuni hazardante (depaşiri riscante, viteză excesivă, traiectorie aleatorie – aemeni unui dans exuberant etc.) ) conducand la un concurs de circumstante imprevizibile pentru ceilalţi participanţi la trafic. Rezultatul este inevitabil, mai devreme sau mai târziu ajungem subiect de presă, emisiunile de ştiri difuzând în spaţii ample ‘’cascadoriile’’ semenilor noştri şi îngroşând cifrele negre ale statisticilor.

Când alegem automobilul dorim să comunicăm ceva?

Automobilul este astfel ales, încât să transmită tuturor un mesaj al importanţei pe care o ai sau pe care o pretinzi a fi recunoscută de ceilalţi, îmbrăcând implicit o formă de comunicare. Astfel, scopul iniţial de valoare utilitară suferă modificari şi se transformă în valoare de statut. Dacă vrem să ne reprezinte şi să fie o oglindă a noastră, EL - automobilul, trebuie îngrijit, atenţia şi interesul pe care îl acordăm începe să devină în subsidiar o formă de competiţie cu ceilalţi, ne ocupă tot mai mai mult ţimp şi pas cu pas ne capacitează aşa de mult atenţia, încât capătă forme personalizate în nume de femei, de bărbaţi, de zeităţi, de celebrităţi etc. Mesajul comunicat prin automobil îmbracă forme diverse începand cu mesajul scris, cele comerciale (reclame, anunţuri şi informari), mesajul transmis sau sugerat prin formă, culoare, desene stilizate sau artistice, firma producătoare, capacitate cilindrică, ornamente şi chiar numărul de înmatriculare ales, prin combinaţia sugestivă a literelor.

Comunicarea mesajului transmis celor din jur prin tipul de maşină + atitudinea la volan = STATUT.

În continuare vom dezvolta acest subiect în conexiune cu ceilalţi factori.

Tipul de maşină ne influenţează conduita la volan?

În mod normal nu ar trebui, pentru că automobilul este o creaţie a omului pentru a satisface o nevoie şi este permanent ajustat şi modificat conform dorinţelor tot mai pretenţioase ale clienţilor. Fiind un produs, firesc ar fi să rămână la acest statut şi totuşi realitatea ne înfăţişează şi o altă faţetă, aceea de emblemă, de statut, expresie vie a poziţiei sociale şi/sau a potenţei financiare. Acest aspect ne obligă şi ne implică mai mult decât suntem pregatiţi să recunoaştem. Vârsta şi sexul după cum o să vedem ulterior, obligă şi implică o anumită conduită la volan, profesia, de asemenea, starea sufletească – dispoziţia, compania – prezenţa prietenilor, stimuli exogeni şi stimulente, starea de sănătate, epuizarea fiziologică (oboseala) consumul de alcool şi droguri etc şi lista poate continua.

Vârsta şi sexul. Bărbaţii ajunşi la maturitatea afectivă şi intelectuală preferă maşinile care conferă siguranţă şi comfort, la care funcţia utilitară (pentru familie, nevoi curente) primează, design-ul fiind pe locul secund. Sunt maşinile din categoria break şi berlină în care culorile deschise sunt preferate pentru că sunt mai usor de întreţinut. Conduita la volan este de multe ori una agitată, problemele cotidiene multiple şi timpul insuficient ţin soferul în priză şi într-o criză a nerezolvărilor care îl face să vocifereze şi să considere traficul ca principal vinovat. Echilibrat psihic fiind, sfârşeşte prin a se consola că şi ceilalţi păţesc la fel. O abordare diferită apare când situaţia financiară este peste medie, suntem în business top sau facem parte din categoria VIP. In aceste cazuri maşina (maşinile) deţinute trebuie să fie reprezentative atât poziţiei cât si importanţei sociale a activităţii. Astfel, Jeep-urile robuste, limuzinele planturoase şi greoaie îşi fac loc cu greu prin traficul supraaglomerat, în drumul lor spre firmă sau la o întâlnire de afaceri sau cine ştie unde. Geamurile fumurii sau negre formează nu numai o barieră vizuală dar şi una psihologică, în spatele lor fiind oameni care nu se confruntă cu aceleaşi probleme ale subzistenţei şi în consecinţă nu trebuie să se vadă. Ceea ce este de vazut se vede, în speţă maşina care spune tot. Etalarea puterii financiare impune respect. Această logică simplă este adoptată deopotrivă şi de infractori care vor să se impună în faţa străzii, semn al succesului şi puterii. Maşini scumpe, serii de top, Mercedes, BMW sau Audi, preferabil decapotabile. Diferenţa este însă că infractorii merg cu geamurile coborate pentru a fi vazuţi de cât mai mulţi. Când parchează stau chiar în faţa maşinii sau pe capotă. Cand conduc ignoră regulile de circulaţie şi sfidează pe toată lumea, legea nu e pentru ei pentru că ei fac legea. Legea junglei în care peştele mare înghite peştele mic. Limbajul colorat, aroganţa, tonul ridicat şi gestica suburbană sunt ingrediente de nelipsit în impunerea respectului prin FORȚĂ. Forţa brută afişată sau transmisă are un singur scop, recunoaşterea statutului - stabilirea ierarhiei. Lumea animală ne oferă o paralelă izbitoare în lupta pentru stabilirea masculului dominant. Scopul însă este unul complet diferit, acela al perpetuării speciei şi selecţiei naturale.

Barbaţii în vârstă (peste 60 de ani), în general, îşi recondiţionează maşinile pe care le au de ani buni dintr-un sentiment al conservatorismului inevitabil vârstei dar şi din dorinta de a demonstra că lucrurile vechi erau mai bine făcute şi sunt încă viabile, într-o demonstraţie a propriei lor condiţii biologice, sfidând noul. Dacă schimbă maşina folosesc un singur criteriu, costurile de întreţinere. Conduc până la vârste înaintate, mobilitatea şi sprijinul descendenţilor fiind expresia însăşi a utilităţii. Conduita la volan este una preventivă şi precaută, poate prea lentă uneori din cauza reflexelor diminuate şi a percepţiei slăbite. Desigur că ceilalţi sancţionează comentând şi/sau claxonând indecizia sau incertitudinea lor, uitând că mai devreme sau mai târziu urmăm toţi acelaşi destin inevitabil. Dar cine are timp să se gândească la asta? Ziua de azi şi problema actuală este cea mai importantă şi mai ales nu suferă amânare.

Femeia la volan are o istorie relativ recentă, dar tot mai prezentă şi în expansiune din punct de vedere al numarului domnişoarelor şi doamnelor care vor să îşi manifeste independenţa şi vor să dovedească că sunt la fel de bune ca bărbaţii. Curentele moderniste de emanicipare abundă în exemple care mobilizează sexul frumos în sensul unei noi deveniri şi către activităţi şi domenii de activitate rezervate până nu demult doar barbaţilor. Femeile preferă două tipuri de maşini, aflate la extreme, cele de dimensiuni mici cu un design efeminat, constructorii din domeniu fiind foarte atenţi la detalii, ornamente şi facilitaţi care să asigure un confort şi o ergonomie sporită a comenzilor astfel încât să suplinească absenţa cunoştinţelor tehnice specifică femeilor. Maşinile de dimensiuni mici au şi avantajul manevrabilităţii simple, se parchează usor şi chiar dacă spaţiul este insuficient sau lipseşte pot fi lăsate oriunde (abandonate) pentru că nu încurcă prea mult. Dimensiunile exterioare reduse crează şi o anumită siguranţă, aprecierea corectă a distanţelor fiind una din problemele majore ale sexului feminin. Astfel, femeia dinamică sau moderată se angajează în trafic mimând absenteismul, trecând cu vederea gesturile nervoase ale bărbaţilor privind lipsa lor de orientare şi/sau de reacţie. Nici nu au altă variantă, pentru că nu se pot angaja într-o discuţie în contradictoriu care poate escalada, pentru că femeia nu are nici constituţia biologică şi nici mentalitatea confruntării fizice şi este logic să le evite. Cel de al doilea tip de maşină preferat de femei, se situează la polul opus şi îl reprezintă maşinile mari de tip jeep. In spatele masivităţii tehnologice, în interiorul habitaclului, se ascunde de obicei o personalitate fragilă cu o afectivitate labilă, care are nevoie de protecţie pentru liniştea proprie şi afişată celorlaţi, prin alegerea acestui tip de maşină dorind să comunice că este intangibilă şi că nu oricine poate ajunge la ea.

Indiferent de temperament şi personalitate, femeile sunt mult mai atente la volan (vedere periferică şi atenţie distributivă superioară bărbaţilor) şi de cele mai multe ori respectă regulile de circulaţie şi pe ceilalţi participanţi la trafic. Conduita lor este una precaută, prudentă, accidentele în care sunt implicate sau pe care le provoacă fiind mai mult rezultatul neîndemânării, indeciziei şi lipsa prezentei de spirit. De altfel internet-ul este plin de fotografii sau videoclipuri care prezintă femeile în situaţii mai degrabă comice decât tragice, care sprijină de fapt afirmaţia anterioră. Viteza excesivă şi riscul nu este apanajul sexului frumos ci siguranţa şi confortul, caracteristici generale ale psihologiei feminine.

Tineri şi neliniştiţi

Un exemplu concludent îl reprezintă maşinile de serie modificate cunoscute ca ‘’tunate’’ dupa englezescul tunning (acţiunea de a regla, de a acorda ). Sunt modificate maşinile aşa zis simple, fără pretenţii din fabricaţie, în dorinţa tinerilor de avea maşini puternice, cilindree sporită, care să dezvolte putere cât mai mare şi implicit viteze de peste 200 km/h. Toate acestea sunt asezonate cu proiectoare suplimentare şi sisteme audio de sute sau chiar mii de watti, de regulă portbagajul fiind locul ideal pentru amplasarea amplificatoarelor şi boxelor tip subwoofer. Maşinile de acest tip sunt rulate şi verificate noaptea pe străzile oraşelor, în curse organizate ilegal sau chiar adhoc din câteva priviri sau gesturi schimbate la stop. Cine este primul? Cine este mai tare? Satisfacţie maximă cu investiţie minimă, satisfacţia recunoaşterii. Reclamele din industria curselor autorizate, din industria producţiei de autoturisme amplificate de ideea de competiţie şi goana după identitate subjugate constrângerilor financiare ale tinerilor au condus la acest fenomen. Este o formă de manifestare şi de afirmare a identităţii alaturi de curentul ‘’new age’’. Se caută sporirea vitezei în toate, viteza mai mare la maşina de spalat, viteza mai mare la procesoarele calculatoarelor, la sortarea produselor, la transmiterea informaţiilor etc, viteza la volan nu putea să rămână în urmă. Traim în epoca vitezei. Din nefericire viteza la volan provoacă TRAGEDII faţă de celelalte exemple care se traduc în PERFORMANŢĂ.

Profilul psihologic creionat în jurul acestor psihologii comportametale ne dezvăluie temperamente colerice, hiper active, cu reacţii emoţionale explozive şi fixitate ideatică. Plăcerea şi satisfacţia capătă forme extreme, morbide. Ignorarea pericolului iminent trădează o imaturitate afectivă.

Cu toţii vom fi de accord că “gradul de adecvare al dinamicii şi configuraţiei structurilor psihocomportamentale la specificul sarcinilor pe care le implică activitatea de conducere auto depinde de educarea şi dezvoltarea conştiinţei răspunderii personale – N.A.- implicarea şi asumarea de risc a mecanismului de autocontrol şi a spiritului de disciplină rutieră. Aceşti trei factori vor condiţiona stilul activităţii de conducere.”

În accepţiunea Dr. Blaj (op.cit. pg.39) “stilul este o rezultantă complexă a coraportării sistematice a particularităţilor psihoindividuale proprii cu diversitatea situaţiilor rutiere. Și în funcţie de integrarea şi verificarea informaţiei furnizate de această coraportare, stilul care se structurează poate fi optim sau defectuos.”

Din această perspectivă, pare oarecum firesc ca o maşină tunată să nu poată fi condusă ‘’liniştit’’, pentru că toată lumea trebuie să stie de ce eşti în stare, tu şi maşina ta, scrâşnetul roţilor în curbe, demarajul în trombă şi depăşirile pe contrasens sunt apanajul demonstraţiei de fortă şi virilitate. Incalcarea normelor rutiere şi de moralitate sunt rezultante, chintesenţa o reprezintă satisfacerea E-ului propriu, al orgoliului nesatisfăcut altfel, imposibilitatea remarcării şi demarcării de ceilalţi într-o altă formă conduc la acte ratate şi sentimente de frustare. Cu cât marginalizarea este resimţită mai mult cu atât violenta va fi mare, conducerea agresivă şi comportamentul turbulent sunt forme de manifestare a violenţei în general. Sunt indivizi care par a se răzbuna pe maşină, forţând limitele tehnologice ale fabricantului prin bruscarea comenzilor, sunt în general neglijenţi şi taie canapelele sau sting ţigara neglijent, comparativ cu cei care nu suportă o scamă pe bord şi sunt întreţinute cu uleiuri aromate. Toate acestea ne dezvaluie cine suntem noi la volan.

Doritorii de astfel de senzaţii tari şi posesori ai maşinilor tunate nu fac altceva decât să-i copieze pe adulţi, la prima vedere, într-o înlănţuire firească a tradiţiilor transmise prin enculturaţie, dar bineînţeles că o fac într-o transpunere proprie, pentru că nu au nici răbdare până cand vor avea bani să îşi cumpere o maşină cu firmă şi de firmă, nu alocă nici timp pentru antrenamente în cluburi auto autorizate şi nici nu au certitudinea că vor fi ulterior selecţionaţi pentru a intra pe o pistă de cursă într-o competiţie reală. Alternativa la îndemână, maşinile tunate şi cursele ilegale. Conceptul psihologic de satisfacere al dorinţelor este şi în acest caz vizibil, obţinerea plăcerii maxime cu efort minim. Este fără doar şi poate expresia teribilismului şi a nesăbuinţei. Cad victime propriei lor plăceri şi/sau (mai trist ) fac victime nevinovate.

‘’Copii de bani gata’’

După ce părinţii au facut o astfel de investiţie financiară costisitoare şi ai ales cu grijă modelul şi toate dotările opţionale posibile, te instalezi comod la volan şi intri în traffic. Incepând cu acest moment personalitatea începe să se manifeste şi dacă esti un tip extrovert vei da drumul la muzică tare, eventual cu geamurile deschise, astfel încât toată lumea să participe la buna ta dispoziţie şi arăţi tuturor sociabilitatea ta, îţi suni prietenii pe tefonul mobil, claxonezi după reprezentantele sexului frumos sau le adresezi câteva cuvinte, îţi aprinzi o ţigară şi ţii o mană atârnată pe exteriorul portierei semn al relaxării şi stăpân pe situaţie, claxonează lung pentru a ‘’sancţiona’’ lentoarea celui din faţă, depaşeşte brusc pe linia de tramvai pentru că nu are nici timp şi nici chef să stea după ceilalţi. Un individ introvertit, pentru că este centrat pe sine şi atent cu tot ce înseamnă persoana lui, va fi precaut în trafic să nu lovească maşina sau mai rau să nu fie victima un accident, va astepta calm la stop în rând cu ceilalţi şi nu va încerca să facă ochi dulci femeilor din celelate autoturisme, fie că sunt însoţite sau nu, nu va intra în dialog la stop cu cei care îi reprosează vreo ezitare anterioară, semnalizarea prea scurtă sau prea lungă la schimbarea benzii etc.

De ce ne alegem Coupe-uri futuriste sau Jeep-uri 4x4 offroad? Pentru că ne plac, bineînţeles, dar ele completează imaginea de forţă şi poziţia superioară. In subsidiar subliniază virilitatea şi atinge sexualitatea. Femeile simt nevoia stabilităţii şi a protecţiei. Sunt femeile atrase de astfel de bijuterii auto, fie că le conduc sau nu ? Intrebarea este retorică. Răspunsul îl găsim în suficiente exemple din viaţa de zi cu zi. Explicaţia este simplă: cu cât ai mai mult, cu atât poţi oferi mai mult. Etalarea ostentativă este dictată de competiţie, se fac top-uri şi clasamente în toate domeniile, trăim o viaţă avidă de nevoia de recunoaştere.

Majoritatea accidentelor au loc noaptea, îndeosebi atunci când tinerii se întorc de la petreceri. Mulţi dintre ei se află sub influenţa băuturilor alcoolice. Chiar şi cei care spun că au băut numai o bere, se află în pericol. Alcoolul, asociat cu lipsa experienţei la volan, cu oboseala şi în unele cazuri cu drogurile, favorizează apariţia accidentelor.

Incercam să schiţăm în continuare câteva tipologii asociate gradientului de risc rutier .

RISC REDUS: Tineri care se încadrează într-o conformitate naturală, echilibraţi, preocupaţi de finalizarea studiilor, de iniţierea în cariera profesională, angrenaţi în activitaţi sociale tipice vârstei, care nu consumă decât în mod excepţional alcool şi nu se ating de droguri. Aceştia sunt cei mai în siguranţă la volan.

RISC MEDIU: Tineri sociabili, dinamici, cărora le plac distracţi­ile, stropite din când în când cu alcool, dar sunt capabili să ţină sub control riscurile. Singurul pericol real, pentru această categorie, il reprezintă prietenii ocazionali, anturajul. Incurajările susţinute, ironizarea prudentei şi/sau prezenţa fetelor, ocazie cu care ’’bărbăţia’’ trebuie demonstrată sunt precursori ai întâmplărilor nefericite. În cazul lor se impune educarea vointei şi multă atenţie la volan.

RISC INALT: Tineri care au dificultăţi de integrare în societate. Sunt consumatori constanţi de alcool şi droguri uşoare. Oscilaţie afectivă şi socială, ducând frecvent la delincvenţă minoră. Marginalizaţi şi repudiaţi, socializează în grupuri restrânse, cu tineri de condiţie similară. Limitarea arealului atitudinal şi ocupaţional îi conduce către comportamente răzvrătite, în care toţi ceilalţi sunt de vină şi cineva trebuie să platească. Aceşti tineri nu vor ezita să conducă sub influenţa alcoolului sau să apese la maximum pedala de acceleraţie fie că bravează, fie ca forma de razbunare pe tot şi pe toate. Mulţi dintre aceştia cad victime ale accidentelor de circulaţie.

RISC INEVITABIL: Personalităţi egocentrice. Tineri pentru care riscul este o plăcere şi fac din asta un titlu de glorie. Pentru că toţi ceilalti se tem, ei nu. Curajul este combustibilul unor scenarii hiperbolizate. Eroii studiourilor de film aprind şi mai mult o imaginaţie deja înfierbântată. Stare permanent deviată spre euforie şi hiperactivitate, adoptă conduite periculoase pentru a-şi satisface nevoia de a trăi la limită. La limita dintre viaţă şi moarte. Finalul este inevitabil.

În contrast cu cele semnalate subliniem algoritmul eficientei şi al minimului de risc care în accepţiunea noastră presupune:

v O perfectă stereotipie motric-aptitudinală (vizând fixarea stereotipiilor şi deprinderilor conducerii auto);

v O perfectă capacitate de autocontrol în sfera reactivităţi primare (reflex senzorio-motrică);

v Un înalt coeficient de corecţie – compensaţie în perimetrele psihice vulnerabile (latentă in reacţii), fluctuaţii în atenţie, instabilitate emoţională, agresivitate atitudinală etc).

Toate acestea vor situa conducătorul auto în postura unui sistem viu autoreglator şi înzestrat cu instanţe reactiv raţionale în perimetrul deciziei, pe coordonatele axei viteză timp.

Factori endogeni si exogeni perturbatori

În afara celor menţionate anterior în cuprinsul acestui articol, mai sesizăm o condiţionare circulară în care ne alegem maşina funcţie de raportul expectanţă/pret şi adoptăm un comportament adecvat satisfacerii dorinţei/necesitate, cu alte cuvinte ce ne-am dori şi ce este suficient - necesar. Atâta timp cât cele două rapoarte sunt echilibrate avem o stare de normalitate şi o conformitate a comportamentului în trafic. Dezechilibrele apar atunci când rapoartele sunt subunitare sau supraunitare pentru că apar sentimentele de insuficienţă, ineficienţă condensate în frustare şi suntem la un pas de sfidare şi nonconformism. Comportamentul deviant, turbulent sfârşeşte prin a deveni violent.

Profesia influenţează atitudinea noastră la volan. Reprezentanţi de firmă, comisionari, taximetrişti, şoferi de tir şi transport marfă sunt pe şosea la locul de muncă, nu la distracţie sau rezolvarea problemelor personale şi implicit vad în ceilalţi factori frânători ai îndeplinirii atribuţiilor, al target-ului financiar stabilit de patron. Pentru ei maşina înseamnă mijloc de existenţă iar imaginaţia şi ingeniozitatea umană se reduc la cine se strecoară mai repede, cum să eviţi intersecţii congestionate, pentru că asta înseamnă pastrarea locului de muncă. Aitudinea lor este una veşnic grăbită şi iritată, conduită vizibil incomodă şi agresivă pentru că nu conduc maşina lor, maşinile de firmă sunt instrument şi în caz de o avarie uşoară sunt asigurate. În plus de asta, sunt şoferi profesionişti. În goana după o leafă mai mare, tot mai mulţi şoferi profesionişti adorm la volan şi produc tragedii.Vina se împarte cu patronii firmelor de transport, care îşi plătesc şoferii la kilometru şi-i constrâng astfel să conducă ore în şir fără oprire. Aproape că nu trece zi fără accidente, în care să fie implicate tiruri, autocare sau microbuze. Mai mereu aceeaşi cauză: oboseala şoferilor.

Oboseala la volan şi viteza excesivă sunt cele mai frecvente cauze ale accidentelor. In ciuda avertismentelor şi campaniilor de atenţionare exemplele nefaste se ţin lanţ. De ce conducem când suntem obosiţi ? De ce nu ne oprim? Pentru că nu ne oprim niciodată, nu ştim să ne oprim, suntem victime ale propriei noastre psihologii evolutive, de fortare a limitelor, să facem mai mult. Deosebirea este că dacă până acum 200 de ani când a început marea revoluţie industrială ritmul lent al dezvoltării lăsa loc şi gândirii, ceasul industrializării rezona oarecum cu ceasul biologic. Ceea ce nu se mai întâmplă în ziua de azi, suntem în mijlocul unei tornade informaţionale care se roteşte din ce în ce mai repede. Situaţiile limită reclamă REACȚIE, reacţie controlată, nu mai este timp de gândire. Aşa cum am mai subliniat anterior, traim într-o epocă a vitezei şi dacă a face mai mult, până ‘’ieri’’ reprezenta sensul însuşi al evoluţiei, al dezvoltării, a face mai mult (cu 100 de km) azi , poate fi sensul suprimării.

Asta nu scuză comportamentul nostru riscant ci doar invită la meditaţie, trebuie să stabilim ca prioritate VIAȚA.

Din această perspectivă, nu putem aşadar să nu fim de acord cu dr. Blaj conform căruia “în structura stilului de conducere intră două elemente psiho-comportamentale opuse : spiritul de prudentă şi curajul. Primul reclamă menţinerea în stare de veghe şi funcţionare a mecanismelor de autocontrol inhibitor în vederea preîntâmpinării situaţiilor critice, iar cel din urmă presupune activarea mecanismelor autocontrolului excitator (declanşator) pentru depăşirea eventualelor situaţii critice. ¹ pg 40/41

Stabilirea priorităţilor este cheia succesului şi al eficientei în multe domenii şi ierarhizarea activităţilor noastre zilnice se fac în baza aceluiaşi concept. Analiza priorităţilor include importanţa problemei (dominantă), congruenţa problemelor (cate sunt concomitente în timp şi spaţiu), vremea, disponibilitatea, afectivitatea (implicarea unui membru al familiei), timpul alocat şi timpul disponibil etc. De fineţea acestei analize şi luciditatea soluţiilor pare să depindă chiar viaţa noastră, pentru că din noianul de probleme de rezolvat stabilirea unei dominante cu o finalizare evaluată greşit atrage după sine insatisfacţie şi nervozitate pentru timpul pierdut, celelate probleme vor fi decalate şi ne vom grabi să le rezolvăm. Asigurarea optimului activităţii de conducere a vehiculului reclamă corelarea şi coechilibrarea dinamică a ambelor laturi (autocontrolul inhibitor versus autocontrolul excitator) exacerbarea uneia şi diminuarea sau anularea celeilalte ar compromite din principiu desfaşurarea normală a acestei activităţi.

Când în structura psiho-fiziologică - N.A. – dictată temperamental - a viitorului conducător auto se constată un dezechilibru frapant între cele două componente – J.H. Eysenck vorbeşte despre predispoziţia extravertului către comiterea de accidente rutiere – în sensul dominantei excitatorii, rezultantă imediată este conducerea AGRESIVĂ şi IMPRUDENTĂ, rod al IMPULSIVITĂŢII în MECANISMELE DECIZIEI .

Un vechi proverb românesc ne învaţă că ‘’graba strică treaba’’, dacă nu ni-l aducem aminte în timp util avem şanse mari să accelerăm când şi unde nu trebuie.

Autoturismul ne facilitează eliberarea şi descătuşarea de probleme. Construcţia habitaclului asigură comfortul poziţional (scaune preîncălzite, reglabile pe trei axe) , confort termic (climatizare bizone), ambient muzical sofisticat, siguranţa direcţiei şi a destinaţiei (sistem GPS) şi nu în ultimul rând siguranţa personală – centura de siguranţă şi 8 airbag-uri . Vigilenţa este oarecum adormită şi de existenţa multiplelor sisteme de asistenţă la tracţiune, la virare, la derapare, senzori de ploaie etc . Siguranţă şi confort e tot ce îţi poţi dori. În plus, ai iluzia libertăţii. Într-o societate care abundă de norme şi legi, în care individul se simte tot mai constrâns prin formalismul insţituţional, în care fişa postului îţi defineşte ce ai voie să faci şi aşteptările sunt tot mai mari datorită competiţiei, maşina iţi oferă volanul, controlul comenzii. Are intimitatea necesară, esti despărţit de ceilalţi şi ai libertate de mişcare. Comanda este la tine şiîţi crează iluzia că faci ce vrei, dacă vrei să mergi repede sau încet, să mergi la dreapta sau la stânga. Când eşti bine dispus şi simţi că poţi să zbori sau când eşti apăsat de griji şi ai vrea să fugi, accelerezi.

Aceasta probabil se întâmpla cel mai des, restul îl aflăm din buletinele informative sau din mass-media.

NU HAINA ÎL FACE PE OM … DAR MAŞINA ?

Bibliografie

· G.Alport – Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, Buc., 1981

· Blaj Constantin Doru – Psihologia conducatorului auto , Edt. St. Enciclopedica , Buc., 1978

---

[1] Date biografice: Directorul Institutului de Criminalistică / Vicepreşedinte al Asociaţiei Criminaliştilor din România /Membru al Consiliului Ştiinţific al Revistei de Criminalistică / Membru reprezentant - European Network Forensic Science Institute (ENFSI-Haga) / ‘’Expert Criminalist Oficial’’ – specialitatea “POLIGRAF” - Brevet nr. 008 / “Atestat de Liberă Practică’’ – Psiholog Principal în regim Autonom– în domeniul Psihologie Judiciară eliberat de Colegiul Psihologilor din România / ‘’Atestat de Instructor’’- în tehnica poligraf eliberat de firma Lafayette Instrument - SUA / Licentiat in Sociologie Psihologie - Universitatea Spiru Haret Bucureşti / Absolvent al cursului de management superior în domeniul globalizarii şi evaluării situaţiilor de risc- Colegiului Naţional de Aparare / Certificat de absolvire curs pentru utilizarea tehnicii computerizate soft LX 4000 (Israel) / Studii post-universitare –Universitatea Bucureşti/ Facultatea de Drept -specializare Ştiinţe Penale şi Criminalistică / Management superior- Academia Internationala de Politie (ILEA -Ungaria) / Managementul Cercetarii la Faţa Locului - Scotland Yard (Marea Britanie) /Absolvent cu Diploma de Stat al Institutului Politehnic Bucureşti – specializarea Aparate de masura/ înscris în Enciclopedia personalităţilor din România din anul 2007.