Mariana BĂLAN
Secolul XX a dovedit că societatea post modernă nu poate exista fără mass-media care, la rândul lor, judecând după importanţa şi impactul pe care o au asupra conştiinţei civice, nu poate exista în absenţa maselor largi şi ne putem referi la consumatorii de presă, indivizi care nu pot supravieţui fără o informaţie mereu proaspătă chiar dacă nu o pot folosi la nimic.
Cu toate că în România, încrederea în presă este mult mai mare decât în multe dintre statele europene, consumul media se situează la cote inferioare acestora, piaţa fiind orientată către audio-vizual.
Spre deosebire însă de televiziune, orientată mai degrabă către formatul tabloid - ştiri de senzaţie pentru menţinerea unui rating ridicat - se observă o schimbare în cazul ziarelor.
Încep să fie mai apreciate publicaţiile care pun accent mai puţin pe senzaţional şi mai mult pe informaţia corectă care poate fi utilizată ulterior.
Prezentarea ştirilor de larg interes foarte vag, sau lipsa acestora, măreşte spaţiul tipografic dedicat evenimentelor mondene, senzaţionalului, sporturilor, vieţii intime a vedetelor, scandalurilor private ce sunt prezentate ca ştiri cu rezonanţă naţională.
Cei mai buni ziarişti s-au orientat către televiziune şi odată cu aceştia, presa a trecut şi ea printr-o serie de schimbări structurale. Dacă în anii de început erau de-ajuns vânzările la tarabă, la dimensiuni de neegalat încă astăzi, acum publicitatea joacă un rol decisiv. De altfel, presa a început să funcţioneze ca un mecanism de business, ca o organizaţie cu departamente clar create pentru a aduce profit. Instituţiile de presă s-au concentrat în trusturi şi includ mai multe ziare, posturi de televiziune sau radio. Publicaţiile „s-au poziţionat“, au politici de marketing agresive şi caută segmente de public pe care să le exploateze.
Cu timpul, au apărut două schimbări majore în rolul jurnalismului. Prima, abilităţile multi-media: reporterii trebuie să ştie cum să adune informaţiile astfel încât să le poată reda într-o poveste pe medii diferite. Subiectele sunt absorbite altfel pe ecran decât pe pagina de ziar, aşa că ele trebuie prezentate diferit. A doua schimbare importantă este interactivitatea. Cititorii răspund celor care scriu, cu critici şi întrebări.
Cititorii devin chiar ei "scriitori", contribuind cu subiecte, fotografii, cu opinii. Bineînţeles, cetăţenii trebuie încurajaţi să contribuie şi să participe în dezbatere şi în aducerea subiectelor, dar ei nu sunt jurnalişti. Unii se îngrijorează că acestă tendinţa, în creştere, va ameninţa cumva jurnalismul. Din contră. Dacă un editor trebuia să gestioneze materialele a 50-100 de profesionişti, acum el trebuie să supravegheze mii. În faţa unui nivel atât de ridicat al participării în realizarea ştirilor, rolul jurnalistului va creşte şi astfel i se va recunoaşte valoarea.
În ultima perioadă, o nouă tendinţă şi-a făcut simţită prezenţa pe piaţa ziarelor din întreaga lume. Pentru că oamenii sunt din ce în ce mai ocupaţi, mai grabiţi, spaţiile din ce în ce mai restrânse, dorinţa de a satisface nevoia de informaţii a tuturor tipurilor de consumatori de presă scrisă, editorii au decis că a venit vremea să se treacă de la formatele mari, la formatul tabloid.
Petre Mihai Băcanu consideră că una dintre cele mai mari schimbări ale presei din ultimii ani este alunecarea spre facil. „90% din ziare sunt tabloidizate într-un fel sau altul. Toate încearcă să bage subiecte senzaţionale. Nu poţi să amesteci viaţa mondenă cu viaţa politică sau cu subiectele sociale. Dar acum toţi sunt interesaţi de tiraj“, spune fostul director al cotidianului „România liberă”.
Aceste publicaţii au sesizat că noile generaţii nu mai au obisnuinţa lecturii secven ţiale, a succesiunii dintre cauză şi efect. Tinerii de azi citesc pe sărite, îşi concentrează atenţia pe o zonă a paginii de ziar, apoi trec la altă zonă, după modelul paginii de Internet.
Argumente în favoarea tabloidelor ar fi că sunt uşor de manevrat în orice condiţii, conţinutul ştirilor este scurt şi concis pentru a se încadra în spaţiul editorial, categorii mari de public le cumpăra.
Deşi tabloidele sunt mai moderne şi mai digerabile, este puţin probabil ca pe termen lung să şi reziste, cu atât mai mult cu cât Internetul, radioul şi televiziunile au caştigat teren şi şi-au pus în mod profund amprenta pe piaţa presei.
Dar să citeşti un ziar, fie el şi un tabloid, este un act de informare şi de participare la modernitate. De aceea, tabloidele nu trebuie acuzate de una sau de alta, pentru că asta se cere asta se vinde.
Lucrurile tind să se simplifice şi în sfera presei scrise. Pe măsură ce viaţa din marile oraşe devine tot mai haotică, iar accesul la înalta tehnologie este din ce în ce mai facil, comunicarea rapidă este accesibilă unei mase tot mai mari de oameni.
Tot mai multe ziare îşi dezvoltă şi o ediţie online a publicaţiei. Având acces la internet aproape tot timpul, presa scrisă pierde teren în favoarea jurnalismului on-line. Internetul este mult mai rapid, oamenii preferă informarea mult mai comodă şi încă gratuită dată de acest mediu.
Conform unui studiu realizat în SUA, presa scrisă pierde cei mai mulţi bani din publicitate în favoarea internetului în comparaţie cu alte suporturi media. O serie de publicaţii au fost închise definitiv din cauza scăderii încasărilor din publicitate, în timp ce altele continuă să funcţioneze numai online.
Poate că presa nu mai are aceeaşi notorietate ca altădată, dar vor supravieţui acele publicaţii care vor găsi strategii de conţinut şi de marketing adaptate profilului actual al consumatorului.