- In Memoriam -
Ne luăm rămas bun astăzi de la trupul iubitului nostru coleg şi prieten, decanul Facultăţii Ştiinţelor Juridice, Economice şi Administrative a Universităţii Române de Ştiinţe şi Arte „Gheorghe Cristea”, Profesor universitar doctor Vasile Bercheşan, care a izbutit ca puţin alţii să identifice printre noi prezenţa omului cu cea a domnului.
A decedat la două zile după împlinirea prea fugarei vârste de 58 de ani, după o luptă crâncenă cu moartea, luptă pe care a dus-o în discreţia, îndurarea şi duioşia ce îl caracterizau şi în viaţa de zi cu zi. Între prezenţa lui atât de necesară şi plăcută şi memoria noastră deja copleşită de sentimentul incredibilului, moartea a trasat o bară, incomparabil mai dureroasă decât bara ce ne tulbura în ultima vreme, de câteori vreun coleg trebuia să semneze în locul decanului Vasile Bercheşan, rugându-se ca el sa-şi revină cât mai repede.
N-a fost să fie.
Om cu o conduită exemplară, născut la Leordina, „în Maramureşul istoric, în zona dacilor liberi, unde s-au păstrat aproape intacte obiceiurile, tradiţiile de peste două mii de ani (şi unde) oamenii sunt şi astăzi la fel ca cei de pe Columna lui Traian, muncitori, cu o dragoste nebună pentru locul lor natal, dragoste pe care au însuflat-o copiilor şi nepoţilor”, precum spunea într-o convorbire purtată cu Revista ComunIQue anul trecut, domnul şi omul Vasile Bercheşan a fost un prieten ales, devotat pe măsura dreptăţii şi empatiei pe care le slujea, adică un prieten la infinit. Dar era şi un profesionist de excepţie, având un cult faţă de „spiritul organizatoric, meticulozitate, concizie şi imposibilitate de a face altfel decât litera şi spiritul legii”. Avea specializări efectuate în România, Suedia, Belgia, Italia şi Germania; era autorul a peste 27 cărţi, tratate, cursuri universitare şi monografii, precum şi o contribuţie reală în domeniul său. Vicepreşedinte al Asociaţiei Criminaliştilor din România, membru al Consiliului interuniversitar al Republicii Moldova, conducător de doctorate în domeniile drept, criminalistică şi criminologie, omul şi domnul Vasile Bercheşan lasă de astăzi un gol pe care l-am fi dorit să fie cu mult mai metaforic.
Calmul său proverbial care amplifica pacea şi buna înţelegere, umorul rafinat, intervenţiile înţelepte ce îndreptau mereu dialogul spre lucruri esenţiale, cu o modestie aristocratică şi cu o îmbinare a tăcerii cuvântătoare cu expresii dintr-o bucată, la fel ca purtătorul lor, vor fi de astăzi înlocuite de amintirea luminoasă şi blândă pe care a ştiut în mod firesc s-o imprime în inimile noastre.
În superba rugăciune „Pentru sfârşitul bun al vieţii noastre”, inspirat de Duhul Sfânt, muritorul îl roagă pe Bunul Dumnezeu ca „pentru numele Tău cel sfânt, în ceasul sfârşitului vieţii mele să-mi dai minte întreagă, cunoştinţă adevărată, înfrângerea inimii pentru păcatele mele, cu care Te-am mâniat, credinţă întreagă, nădejde tare, dragoste deplină, ca aşa cu inima curată să pot zice: Doamne, în mâinile Tale dau sufletul meu, Cela ce eşti binecuvântat în veci”. Credem că omul şi domnul Vasile Bercheşan a avut parte de toate aceste daruri înainte de a pleca fizic dintre noi. Cei care l-au cunoscut şi l-au îndrăgit, au pierdut enorm, iar cei care nu l-au cunoscut, au pierdut şi mai mult, pentru că nu l-au putut cunoaşte.
Ne rugăm ca Dumnezeu să-i dăruiască lumină şi odihnă sufletului său ales, iar pe noi să ne ajute să putem fi zilnic aşa cum am vrea să-şi amintească ceilalţi de noi.
„Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit”.
Amin.
În numele colectivului
Universităţii Române de Ştiinţe şi Arte „Gheorghe Cristea”
Dr. Ardian Kycyku