Silviu-Adrian Trifan (1)
Să presupunem că aveţi o boală , iar doctorul vă spune “ Luaţi acest medicament “; însă , în loc să vă dea vreun medicament , vă dă o pilulă de zahăr , iar apoi să presupunem că vă faceţi bine. Ce s-a întâmplat? Oare puterile voastre mentale şi starea de optimism au ajutat organismul să se vindece singur? În cazul unei dureri foarte mari în loc să primiţi morfină doctorul vă administrează o soluţie salină, spunându-vă că aţi primit mofină, iar durerea ar dispărea. Cum se poate întâmpla aşa ceva ?
Fabrizio Bendetti de la Universitatea din Torino, a făcut experimentul clasic, însă cu o mică modificare. Timp de mai multe zile i-a dat morfină unui pacient. Apoi, într-o zi, i-a dat o soluţie salină în loc de morfină. Soluţia a funcţionat exact la fel ca morfina. Acesta este efectul Placebo clasic.
În alt caz însă, el a dat pacientului o soluţie Placebo puţin diferită: substanţa salină amestecată cu o substanţă numită naloxon. În acest caz, efectul Placebo n-a mai apărut. Durerea pacientului nu a mai dispărut. Ce s-a întâmplat? Explicaţia nu este foarte complicată: efectul Placebo clasic funcţionează pentru că pur şi simplu Placebo-ul reduce anxietatea şi stresul pacientului. Acest lucru declanşează producerea naturală de endorfine, calmantele naturale ale organismului. Acţiunea naloxonului constă însă tocmai în blocarea producerii de endorfine. De aceea Placebo-ul nu a mai funcţionat în cel de-al doilea caz, cu toate că pacientul avea şi atunci aceleaşi aşteptări pozitive. Creierul său a fost impiedicat să mai genereze endorfinele, deci durerea a persistat.
Fenomenul şi Efectul Placebo este un ansamblu de modificări clinice şi psihofiziologice ce apar la o persoană sănătoasă , căreia i s-a administrat o substanţă Placebo. În dicţionarul medical, acest fenomen este atributul acordat oricărui medicament prescris unui bolnav în scopul de a-i face plăcere mai degrabă decât a-i fi util. Acest medicament poate fi o substanţă de formă farmaceutică, dar neutră din punct de vedere farmaco-dinamic, folosită în scop terapeutic experimental.
Prima substanţă folosită ca Placebo este apa, numită pretenţios aqua simplex, acţiunea sa se bazează pe prestigiul profesional al medicului ce prezenta acest medicament ca fiind foarte bun. Odată cu creşterea nivelului sociocultural al pacienţilor ei nu au mai putut fi păcăliţi uşor, de aceea apa a trebuit să fie sterilizată, îmbuteliată în fiole şi administrată. Substanţe de acest fel au fost folosite în continuare în lumea medicală. În 1945 s-a folosit în scopul ameliorării stării clinice a pacienţilor, au fost lansate primele antibiotice (solicitarea streptomicinei depăşind cu mult stocurile). În secţiile de ftiziologie se administra streptomocină doar celor cărora li se prognoza o posibilă ameliorare, celorlalţi administrânduli-se o substanţă Placebo. Starea ambelor categorii de pacienţi s-a ameliorat, vindecarea producându-se doar la cei ce au beneficiat de tratament cu antibiotice. În 1953 substanţele Placebo au fost folosite şi în psihiatrie, atunci lansându-se şi primul neuroleptic-clorpromazină. Din cauza cantităţii reduse, medicamentul era distribuit doar pacienţilor cu indicaţie clinică majoră, celorlalţi fiindu-le administrată substanţă Placebo, efectele fiind similare la toţi pacienţii. Efectul Placebo a mai fost folosit în tratarea crizelor Charcot, ca şi în cazul isteriilor funcţionale. În urma injecţiilor cu apă distilată, simptomele dispăreau pentru o anumită perioadă de timp. Astăzi se folosesc mai rar aceste metode de tratament. Efectul Placebo a început să fie studiat ştiinţific pentru a i se găsi valoarea. În ultimii ani substanţele Placebo au ajuns să fie utilizate pentru controlul comparativ al eficacităţii produselor farmacologice. Numeroase substanţe psihotrope, care urmau să fie lansate în circuitul medical nu puteau fi verificate şi validate sub raport farmacodinamic decât prin comparaţie cu alte substanţe incerte din punct de vedere farmacologic şi administrate în paralel .
Ideea principală este că dacă crezi că te vei vindeca atunci fenomenul de însănătoşire se accelearază. Acest lucru se bazează pe faptul că o stare pozitivă ca bucuria, râsul, optimusmul duc la un stres mai mic asupra organismului şi sistemul imunitar este mai puternic şi poate face faţă mai bine bolilor sau predispoziţiilor la anumite boli.
[1] Student în anul III la Facultatea de Arte şi Ştiinţe a URSA „Gheorghe Cristea”, specializarea Comunicare Socială şi Relaţii Publice.