Dorina-Magdalena VLADU
Imaginile despre popoare şi naţiuni care se constituie la alte popoare şi naţiuni joacă un rol deosebit de important în viaţa internaţională de-a lungul istoriei.
Imaginile sociale se formează de-a lungul istoriei pe baza unei percepţii directe ca urmare a convieţuirii în acelaşi spaţiu istoric, a relaţiilor economice, politie, culturale. Cu cât o persoană sau un grup care îşi formează o imagine despre o ţară sau un popor se află mai departe de acestea cu atât viziunea lui va fi mai difuză şi mai confuză.
Relaţiile dintre popoarele învecinate îmbracă rareori forma unor raporturi prieteneşti şi de bună vecinătate. Relaţiile dintre state şi etnii sunt de obicei tensionate, determinate de interesele proprii. Unele popoare, mai ales cele puternice pot acţiona pentru a-şi impune imaginea lor organismelor internaţionale, opiniei publice prin acţiuni directe şi indirecte, prin acţiuni ale unor firme specializate în domeniul imaginii şi relaţiilor publice.
Problemele de imagine sunt probleme ale clasei politice. Ea ştie să convingă populaţia că sunt probleme ale populaţiei. Clişeele despre popoare, ţări şi state au întotdeauna cauze legate de cei la care se referă, dar legate şi de cei care le emit. Acolo unde cunoştinţele sunt sporadice, părerile se concentrează în jurul unui număr redus de teme, dintre cele mai şocante: Ceauşescu a fost cel mai sinistru conducător de stat comunist din blocul estic şi a fost executat după un proces sumar în 1989, ceea ce nu s-a mai făcut nicăieri altundeva; casele de copii, care au contribuit în mare măsură la aşa-zisa imagine negativă, au existat într-adevăr, la fel şi acele bande de hoţi care au speriat provincia germana cu brutalităţile lor. Imaginea negativă are legătură şi cu faptul că în Germania, de pildă, se ştie foarte puţin despre România, dar nu numai. Am ajuns astfel să ne fie ruşine de noi, dar nu din cauza noastră ci din cauza a ceea ce avem impresia că ar crede unii despre noi. Aflaţi în străinătate, românii se feresc să nu fie auziţi vorbind româneşte pe stradă, au ajuns să-şi transforme numele pentru a scăpa de consoanele româneşti.
Imaginea se datorează mai ales problemelor din interiorul României. Dacă vrei să faci unele schimbări la nivelul imaginii ţării, trebuie să faci schimbări şi la nivelul realităţii, iar realitatea nu trebuie schimbată de dragul Europei, al opiniei publice europene, ci fiindcă din proprie convingere vrei să schimbi ceva şi pentru că ştii că e necesar.
Ce spun alte popoare despre noi contează mai puţin. Ceea ce noi, dovedim că suntem este important. Din trecut şi până în prezent "istoria s-a făcut peste noi" este un adevăr pe care Emil Cioran a avut curajul şi demnitatea să-l spună omenirii.
Imaginea României n-are nimic de-a face cu imaginea românului în lume, într-o epocă a individualităţii, în care cam fiecare este pe contul lui, o epocă de renegare a comunitarismului. Acum în Europa (ca să nu mai vorbim de America) românul este evaluat şi cumpărat la propria valoare, în funcţie de capacităţi şi competenţe. Originea n-are nici ce-a mai mică importanţă. Şi în privinţa asta, imaginea e mai mult decât bună. Cam nonşalanţi, visători, dificil de încadrat, dar buni tehnicieni, tot timpul cu o soluţie la o problemă.
Potrivit unui studiu realizat pe un eşantion de peste 2000 de persoane, prin care s-a încercat să se afle care este imaginea pe care românii şi-au creat-o despre ei înşişi şi despre alte popoare s-a dovedit că: românii cred că-i caracterizează ingeniozitatea şi hărnicia, dar şi ipocrizia, lenea, sărăcia sau ignoranţa. În percepţia sa, românul tipic este un bărbat cu vârsta cuprinsă între 30 şi 40 de ani, căsătorit şi cu doi copii, care mănâncă sarmale şi bea ţuică. Principalele atribute ale poporului german sunt corectitudinea, rigoarea şi disciplina, în timp ce italienii, popor latin, sunt percepuţi ca vorbăreţi şi petrecăreţi. Imaginea românilor despre poporul francez este că acesta e orgolios şi extrem de naţionalist, iar francezul tipic este un romantic incurabil. În ceea ce priveşte imaginea despre americani, aceasta se bazează în primul rând pe caracterizări negative, ei fiind, în concepţia românilor, graşi, proşti sau superficiali, dar şi deschişi şi pragmatici. Imaginea ruşilor este asociată cu cea a unor alcoolici. Ruşii mai sunt percepuţi ca fiind duri, războinici şi puternici.
În ultimă instanţă imaginea României depinde foarte mult de românii care trăiesc în străinătate. Fiecare dintre noi, este un ambasador al ţării sale.
Una peste alta, ar trebui să ne pese mai mult de noi înşine decât de ce gândesc alţii din afară.