Citeam acum câteva zile un articol publicat de către BBC pe site-ul lor oficial, din care reiese posibiltatea foarte probabila de androidizare, într-un viitor foarte apropiat. Articolul acoperă o inovaţie în domeniul ştiinţifico-medical: anume succesul unor oameni de ştiinţă de la Universitatea Washington - SUA – Seattle – care au reuşit să inventeze o lentilă de contact care poate reda text şi imagini. Medicii deja speră la “augmentări de vedere”.
Publicaţia lor a fost şocantă nu din cauza subiectului ci din cauza uşurinţei cu care au redat informaţia, ca şi cum ar fi ceva obişnuit, ceva uşor de prevăzut, uşor de digerat, uşor de aşteptat şi de implementat în vieţile noastre de zi cu zi. Toată lumea ştie că ultima sută de ani a fost o furtună, un uragan, din punct de vedere al vitezei de dezvoltare tehnologică dar „mulţii/muţii„ nu observă metamorfoza carnală dintre aspectele tehno-militar şi cel medical . Umanitatea a reuşit în ultima sută de ani să facă lucruri care au depăşit imaginaţia şi celor mai străluciţi scriitori de SF de acum 150 de ani. Suntem într-un viitor tehnologic straniu, care este departe de asteptările noastre reale, iar viaţa generaţiei noastre şi a copiilor noştri va cunoaşte nişte schimbări care nu pot fi gândite astăzi de către nici unii dintre noi, tot ceea ce putem face e să ne dăm cu presupusul. Ce mă deranjează pe mine la acest gând este lipsa de o reacţie din partea populaţiei (când spun populaţie, mă refer la toţi locuitorii acestei mici bile plutitoare). Toţi din cei ce comentau cu privire la ştire erau latenţi în o reacţie reală, fie erau indiferenţi, fie că voiau să se arate ca fiind afectaţi, de parcă indiferenţa cugetătorului beţiv de rând din Evul Mediu a evoluat în pas cu tehnologia, deci cu umanitatea, şi s-a mutat pe internet. Unde sunt întrebările de ordin important? Unde sunt “Ce înseamnă asta pentru omenire?”; “Cum vor arăta oamenii peste 20 de ani”; “Cum mă va afecta asta pe mine?”; “Dacă acum copiii cer părinţilor Iphone-uri, copiii mei îmi vor cere augmentări vizuale?”? Lipsa unui răspuns, deloc ironic, se datorează fix aceluiaşi motiv: tehnologizării şi latenţei generale. Omenirea pare să fi luat un viraj ciudat în ultimii 40 de ani, un viraj înspre nişte aşteptări şi aspiraţii insuflate de propria-i imaginaţie şi sete a nemuririi. Timpurile ne îndreaptă nu doar spre repetarea propriilor greşeli ca specie, ci către repetarea lor într-un mod mai imaginativ,nou, aparte – mai cu stil. Tuturor li se pare că totul este “OOK”, că avem o direcţie, dar nimeni nu se întreabă care este aceasta, de cine este setată şi dacă ne dorim sau nu să ajungem acolo. Clonare, celule STEM, însămânţare artificială, by-pass-ul cardiac şi gastric, neurochirurgie, implanturi mamare, internetul, telefoane celulare, acceleratorul de particule LHC, nanotuburi de carbon etc...În urmă cu 15 ani mă uitam la Mutant Ninja Turtles şi priveam cu stupoare la ideea unui obiect prin care poţi vorbi oricând, cu oricine şi mai mult, îl poţi şi vedea. Acum telefoanele mobile sunt “so yesterday”, sunt fumate, orice fraier are unul, dar mâine... mâine ce va avea orice fraier? Iar dacă noi, fraierii, avem asta deja, ce au ceilalţi? Toate invenţiile din ultimii ani sunt datorate investiţiilor şi cercetărilor de tip militar, deci dacă noi vom putea să avem GPS într-o lentilă de contact, ei, cei care a căror mărime a armelor este invers-proporţională cu răbdarea şi înţelegerea, aceia care ne ghidează vieţile într-o direcţie subiectiv aleasă şi impusă, ce au? Şi ce ne vom face când ei vor decide că noi suntem “so yesterday”, învechiţi (şi nu precum vinul). Ce vom putea aduce noi la masa alegerilor importante, când noi dăm din umeri când aflăm că oamenii vor putea să îşi augmenteze ochii şi urechile şi mâinile şi picioarele şi sufletul? Când ideea nemuririi nu mai pare fi doar o idee. Trebuie să fim cea mai interesa(n)tă generaţie a istoriei. Oamenii zboară în spaţiu, oamenii fac modificări genetice, oamenii inventează noi materii, iar oamenii, cu toate acestea, rămân indiferenţi faţă de realele şi posibilele consecinţe.Aştept cu nerăbdare primul om care se va “întoarce din morţi”, dintre aceia care şi-au criogenat trupurile în ideea posibilităţii avansării tehnologice spre readucerea din starea de hibernare al corpului uman, momentul când moartea va fi “so yesterday”, o alegere voită şi nu impusă de către lama ascuţită a naturii, şi consecinţele acesteia. Sunt curios cum va reacţiona omenirea atunci? Sunt curios cum va reacţiona omenirea atunci? Când va şti că unii oameni au puterea de a nu muri, iar unii nu. Momentul când îşi vor da seama că latenţa faţă de a te implica într-o alegere care să decidă ceva mai mult decât dacă vrei cafea cu zahăr sau fără, i-au dus spre pierzanie, în nimicnicia propriilor limite, momentul când se vor privi în oglinzi şi vor realiza că nu au realizat nimic, că au ţinut umbră pământului degeaba, momentul când vor da piept cu infinitul propriei grandomanii. Imaginaţi-vă viitorul de atunci? Ce premii se vor mai da la concursuri? Un ficat? O inimă? Un rinichi? Imortalitate la 6 din 49?
“- Cumpără acum această augmentare pentru degetul mic şi vei fi înscris la cursa pentru un ochi de rezervăăă
- Vino acum şi înscrie-te la reţeaua noastră neuronală şi primeşti gratuit un plămân nou!
- Scrie-ne pe adresa noastră şi poţi câştiga o mână bionică.„
Vor mai exista bani? Sau doar credite, ca în jocurile de PC din anii 90?
Dar oameni, oameni vor mai exista?