Acad. Răzvan THEODORESCU – Acad. Kopi KYÇYKU: Uniunea constantă, la nivel doctrinar, al lui regnum cu sacerdotium

Kopi Kycyku: Ce reprezintă, în opinia Dumneavoastră, creştinismul ortodox, într-un fel dominant în Europa de Răsărit?

Răzvan Theodorescu: În legătură cu această cultură ortodoxă, care, aş spune, defineşte Europa Răsăriteană, ar trebui să dăm răspuns urgent la o chestiune care este pusă pe tapet ori de câte ori au au loc mari întâlniri intelectuale, şi anume: ce reprezintă civilizaţia Ortodoxiei în Europa de astăzi? Este vorba aşadar de locul actual al acestei civilizaţii, forjată peste ceea ce reprezenta, în opinia majorităţii covârşitoare a oamenilor politici, începând cu Renaşterea, Universitas christiana, care, după părerea lor, se oprea la graniţa răsăriteană a lumii catolice şi protestante: adică pe undeva între Ţările baltice şi Rusia sau între spaţiul croato-sloven şi cel sârb. Şi aceasta – mai trebuie adăugat - deşi valorile Ortodoxiei fuseseră evocate, în numeroase împrejurări, ca fiind o paradigmă, de către cele mai înalte instanţe spirituale ale aceluiaşi Occident (gândul meu se duce în aceste momente la una dintre cele mai importante scrisori apostolice ale papei Ioan Paul al II-lea, din ultima vreme, Orientale lumen, care subliniază importanţa ofertei actuale a Ortodoxiei).

Acad. Kopi KYÇYKU: Nicolae Titulescu şi Albania

Nicolae Titulescu, personalitate poliedrică de talie internaţională, a fost un mare prieten şi binefăcător al popoarelor balcanice. De-a lungul întregii sale cariere politice, juridice şi diplomatice, el a făcut tot ceea ce îi stătea în putinţă şi a ştiut perfect cum să lupte pentru apărarea drepturilor legitime ale naţiunilor Peninsulei Balcanice. Atitudinea adoptată de către dânsul faţă de Albania, este o mărturie grăitoare în această privinţă. Evoluţia relaţiilor politico-diplomatice albano-române din 1928, este strâns legată de rolul foarte important, pe care l-a avut Nicolae Titulescu. Vizitele efectuate în cursul anului mai sus menţionat, la Roma şi la Paris, de către persoana numărul unu a diplomaţiei de la Bucureşti, au fost urmărite în lumea diplomatică şi politică din Albania, cu cel mai viu interes. Mai ales declaraţiile făcute de N. Titulescu la Roma, în care a fost vorba şi de Albania, au produs o mare satisfacţie în opinia publică albaneză. Astfel, ziarul “Rilindja Shqiptare” (Renaşterea Albaneză) din 25 februarie 1927, în articolul “Albania şi România”, care avea ca motto proverbul francez: “Les amis de nos amis, sont nos amis”, sublinia: “Ne-au bucurat pe deplin declaraţiile sincere ale D-lui Titulescu apărute în ziarul “Giornale d’Italia” privitoare la independenţa Albaniei, numind această independenţă ca primul stâlp al păcii balcanice”. Si în continuare: “Când noi vedem că România este atât de limpede în politica ei faţă de Albania, n-avem altceva de zis decât a-i mulţumi pentru încrederea ei în naţiunea noastră, fiindu-ne astăzi ca şi totdeauna atât de prietenoasă”. (Arhivele Ministerului de Externe din România, AMAE, vol. 26, p. 35).