„Le Revenant”
Comme les
anges à l'oeil fauve,
Je
reviendrai dans ton alcôve
Et vers toi
glisserai sans bruit
Avec les
ombres de la nuit.
................................................
Quand
viendra le matin livide,
Tu trouveras ma place vide,
Où jusqu'au
soir il fera froid.
................................................
Charles Baudelaire
Subiectul scenariului meu coregrafic „Umbra”, sau Încă o poveste de dragoste, este povestea unei iubiri sfârşită
tragic dintre Andrei şi Bianca, este reflectarea versurilor din poezia Le Revenant de Charles Baudelaire, pe
care am ales-o pentru că m-a inspirat trăinicia, eternul dragostei pe care o
exprimă.
Ce este dragostea?
Dragostea este un cuvânt foarte greu de definit,
probabil din cauză că existenţa sa are dimensiuni spirituale ce transced timpul
şi spaţiul.
Dragostea este cel mai nobil
sentiment trăit de oameni. Prin dragoste învăţăm să iubim, să respectăm şi să
trăim. Este poate singurul sentiment pe care o persoană îl poate descrie în o
mie de cuvinte sau nu îl poate descrie deloc.
Dragostea este lucrul cel mai puternic şi totodată cel mai misterios din
univers. În cele mai ciudate moduri, ea poate dura o viaţă întreagă sau se
poate termina brusc.
Dragostea este unul dintre cele mai frumoase sentimente din lume şi poate
fi, de asemenea, una dintre experienţele cele mai dureroase, atunci când ajunge
la capăt.
Unul dintre cele mai mari mistere ale dragostei este sentimentul pe care îl
ai când iubeşti. Este un amestec complicat de emoţii, gânduri şi sentimente,
care fac dragostea posibilă. Nu e ceva ce alegi, ci pur şi simplu se întâmplă.
Forţa ei este cel mai mare mister: conexiunea dintre doi oameni poate îndura
mai mult decât orice.
Fie că este vorba de ştiinţă, religie, psihologie sau filozofie, nimeni nu
a reuşit să treacă de stadiul de presupuneri sau păreri în ceea ce priveşte
dragostea dintre doi oameni.
Ne naştem purtând în noi inconştient un Vis de Absolut, acela de a fi iubiţi
în exclusivitate, în infinit. Fiecare destin uman este marcat de o căutare a
împlinirii, a completării, de o nostalgie pentru acea parte care ne lipseşte şi
pe care, uneori, o căutăm în celălalt. Construim şi trăim astfel o credinţă
despre care socio-psihologul francez J.Salome afirma că este fondată pe „evidenţa
unei iubiri unice, permanente şi fără fisură...”. Este o credinţă care adesea
ne face să sperăm şi „să căutăm bărbatul sau femeia vieţii noastre şi care este
legată de certitudinea că suntem capabili [...] să primim o iubire
inalterabilă, care supravieţuieşte promisiunilor, rezistă iluziilor şi uzurii
timpului”.
În spectacolul meu, primul dans al celor două personaje principale din
scena 1, care reprezintă un duet dintre doi îndrăgostiţi, marchează perioada
tuturor speranţelor, deoarece această stare de beatitudine se exprimă prin
mişcare şi graţie. Totul este trăit intens şi deplin.
Aşa cum spuneam mai sus, dragostea este unul dintre cele mai frumoase
sentimente din lume şi poate fi, de asemenea, una dintre experienţele cele mai
dureroase, atunci când ajunge la capăt. Cel mai tragic mod în care se poate
întâmpla aceasta este când una dintre persoanele implicate moare.
Citește
materialul integral în ComUnique Nr. 10-12 / 2015