1. Noţiuni generale despre comunicare. Funcţiile şi structura comunicării
Etimologic comunicarea
provine din „comunicus” (latină) –
comun; iar verbul „a comunica” –
semnifică a face ceva în comun. Ce este comunicarea? Firesc, definiţiile sunt
numeroase şi diferite.
Exemple de definiţii ale comunicării:
1. Comunicarea este
un proces în care oamenii îşi împărtăşesc informaţii, idei şi sentimente (Hyles
S. şi Weaver R.);
2. Comunicarea este
procesul prin care o parte (numită emiţător) transmite informaţii (un mesaj)
altei părţi (numită receptor) (Baron R.);
3. Comunicarea
reprezintă un proces de viaţă esenţial prin care animalele şi oamenii
generează, obţin, transformă şi folosesc informaţia pentru a-şi duce la bun
sfârşit activităţile sau viaţa.(Brent D.R.)
Indiferent de definiţiile
avansate, important de reţinut este că acest amplu demers care este
comunicarea a fost percepută şi este tratată ca element fundamental al existenţei
umane. Elemente concrete de teoria comunicării apar la Platon şi Aristotel,
care au instituţionalizat comunicarea ca disciplină de studiu în Lyceum şi în
Academia Greacă.
Noile modele ale
comunicării iau în considerare circularitatea comunicării (alternanţa
participanţilor la procesul de comunicare în rolurile de emiţător şi receptor),
deosebirile individuale în stăpânirea codurilor de comunicare, importanţa
contextului social şi cultural etc. Reprezentanţii şcolii de la Palo Alto
(Watzklawick P., Beawin J., Jackson D.) consideră că totul este comunicare şi
formulează axiomele comunicării:
Axioma 1. Comunicarea este
inevitabilă (nu putem să nu comunicăm, orice comportament uman având valoare de
mesaj).
Axioma 2. Comunicarea se
desfăşoară la două niveluri: informaţional şi raţional (orice comunicare se
analizează în conţinut şi relaţie deoarece nu se limitează la transmiterea
informaţiei, ci induce şi un comportament adecvat).
Axioma 3. Comunicarea este
un proces continuu (partenerii interacţionează în permanenţă fiind, prin
alternanţă, stimul şi răspuns).
Axioma 4. Comunicarea este
ireversibilă (produce un efect asupra receptorului).
Axioma 5. Comunicarea
presupune procese de ajustare şi acomodare (mesajul capătă sens numai în funcţie
de experienţă de viaţă şi lingvistică a fiecăruia dintre noi).
Trecerea în revistă a unor
asemenea teorii a avut drept scop evidenţierea importanţei comunicării, cât şi
a funcţiilor ei:
•
comunicarea este unicul proces cu rol de mijloc de
interacţiune dintre oameni;
•
comunicarea este factorul fundamental de existenţă şi
satisfacere a necesităţilor primare ale omului;
•
comunicarea este un proces activ de identificare,
stabilire şi întreţinere de contacte sociale;
•
comunicarea este acel proces care influenţează asupra
constituirii stilului nostru de comportament etc.
Citește
materialul integral în ComUnique Nr. 10-12 / 2015