Loredana BOROŞ: Vârful ceasului (poezii)

Pentru că...

Ne-am durut spre inimi,
Ne-am batut in taceri,
Ne-am invatat
Sa ne dezvatam de noi.
Usor de parcurs valea.
Insa muntele il vom vedea
Oricat de raciti am fi –
emotional vorbind
Pentru ca ne sucim.
Hai, la vale, ca e dimineata
Si nu vreau sa ma trezesc
Cu tine peste tot.
  

Fiu al meu

Să mă alungi din ochii tăi
Atât iţi mai aduci aminte...
Ca un blestem că n-ai răbdare
Să fi mai rău, să fi mai mare,
Îmi pui in cale mii de ţinte.

Eu trec de ţinte, mă rănesc
Privind fărâma dintre noi
Ce nu mă lasă să-mi cerşesc
Un fir din vechiul te iubesc
Şi-un fiu la sânii mei cei goi!

Rămîn aici, culcată inspre tine
Cu braţ gătit să te primesc...
Uşa o las, inchid doar gura bine.
Şoptesc un gând ce stă pe vine:
Avându-te, nu te găsesc...
  

Cuc

Atingi cu cerul
vârful ceasului
fără să strici nimic
din zborul-vis.
Numai ce ai lăsat
o pată
cu miros de om pe o lopată
de lut.
Atât durează timpul:
cât tine.
Doar triştilor nu li se dă timp
şi nici explicaţii. Doar lut
Fără miros.
iar vârful ceasului
Nu are cuc.
  

*

De cate ori, iubire,
din prea mult amor,
Din obisnuinta,
in treacat sau nestire
Mi-ai rasturnat cutia
     cu Candva-cuvinte?
Nu e tarziu,
poti sa-mi aduci iertari
Sau slefuiri
din bunul aducerii-aminte:
Pozele de miri
si o cafea fierbinte.
Te prea-iubesc! Candva cuvinte,
azi ne multumesc.
  

Oarbă

Nu-mi rupe flori,
Rupe-mi două stele.
Aruncă-le in râu
Şi vor ajunge-n mare.
Iar la malul mării
E privirea mea.
Iubirea este oarbă.
Acum pot privi
Cu cele două stele.