Abstract
The
present paper try to establish the board between the communication –negotiation
and mediation in the context of the globalization of the conflict potential
between the members of the community, the concerns, the entrepreneurs and also
the regions and states.
We
analyzed the theoretical concepts starting point being the conflict at the
macro level system and go in to the deep micro points with target the
equilibrium between negotiation and mediation.
Key words: conflict, mediation, communication, negotiation.
1.
Conflictul
Conflictul reprezintă orice stare de dezacord la
nivel macro sau microsistem, un mijloc adecvat de inovare şi progres când este în permanenţă monitorizat, o sursă fără limite de
teorie a contradicţiilor.
Definiţii:
1. ’’Neinţelegere, ciocnire de interese, dezacord,
antagonism, ceartă, discuţie
violentă[1]’’.
2. ’’Un dezacord sau o coliziune acută între
interese, idei, etc., care se referă mai degrabă la proces, decât la rezultat’’[2].
3. Conflictul reprezintă ”procesul care începe
atunci când una din părţi înţelege că cealaltă parte l-a privat, sau
urmează să-l priveze de un drept sau bun al său[3]’’.
4. Morton Deutch [1] arată că acţiunile incompatibile ce se obstrucţionează reciproc, limitează probabilitatea
de producere şi
evident duc la conflict.
5. Lewis A. Coser escaladează conflictul la o luptă
cu scopul dominării puterii, resurselor şi anihilării rivalilor.
De ce în cazul unui conflict fiecare din
elementele sistemului angrenat în dispută încearcă să-şi submineze reciproc scopul, fie că starea
conflictului este într-o curba gaussiană pe oricare din ramuri.
(...)
Orientarea conflictelor este dată de interese când
se urmăreşte
realizarea unor dorinţe sau
necesităţi şi de drepturi. Conflictele în drepturi
dezvoltă valori, norme, sau pur şi simplu
fapte.
Metoda de abordare a conflictului înseamnă să
crească posibilitatea ca cele două părţi aflate în conflict să iasă câştigătoare. Aici intervine comunicarea şi negocierea şi, nu în ultimul rând, rezolvarea
conflictului prin tehnica medierii. În cazul în care avem tendinţa să ignorăm, sau să evităm conflictul,
rezultă fie escaladarea acestuia, fie un deznodământ nefericit de rezolvare în
defavoarea noastră. Folosirea de mijloace coercitive pentru abordarea
conflictului înseămnă, de fapt, ”război” cu final ce duce la pierderi.
Singura soluţie corectă este cea procedurală ce include ”negocierea
de ambele părţi” prin
comunicare adecvată şi
includerea unei a treia părţi
neutre, respectiv mediatorul. Finalizarea în acest caz este adjudecarea prin
arbitraj sau litigii în instanţă. Etapa
parcursă de la negociere prin comunicare în cadrul medierii, orientată spre
reconcilierea intereselor, la instanţa de judecată, ce se caracterizează de soluţia bazată pe drepturi, asigură îndeplinirea
normelor juridice.
2.
Rolul
comunicării în negociere
Fără comunicare nu putem trăi, nu putem evita
conflictele, nu putem face schimb de idei, de informaţii, nu putem suda punţi între oameni, instituţii, sisteme[2].
Funcţia de
informare a comunicării este foarte importantă şi se referă la informaţia internă care circulă prin canale
formale şi
informale de comunicare, dar şi cea
externă. Informaţia
externă este trimisă şi
primită prin activităţi de
relaţii
publice, marketing, etc. Aceasta constituie acţiunea factorilor externi asupra sistemului
la nivel macro sau micro.
Funcţia de
comandă şi
instruire a comunicării este un atribut managerial ce vizează îndeplinirea
obiectivelor organizaţiei.
Comunicarea spre negociere uzează de funcţia de influenţare şi convingere, îndrumare şi consiliere. Astfel se realizează moduri
specifice de monitorizare asupra informaţiei, dar şi a comportamentului componentelor sistemice.
Funcţia de
integrare şi menţinere păstrează operaţional sistemul, foloseşte corect canalele de comunicare, sortează
şi verifică date, asigură
trecerea sistemului de la micro la macro.
Modelele de comunicare folosite în negociere,
respectiv mediere, sunt ”Săgeată” şi ”Dans”.
Modelul ”Săgeată” este clasic (schema
Shannon-Weaver) şi
include doar faza de doi parteneri (emiţător şi receptor ), cu percepţiile corespunzătoare (figura 2).
Feedback-ul intră în acţiune după atingerea finalităţii, oferind informaţii asupra felului în care a fost receptat
mesajul (fluxul informaţional
de la receptor la emiţător). Preventiv
poate intra în funcţiune
feedforward-ul, ce anticipează o evoluţie, funcţie ce se poate folosi cu succes în negociere şi în mediere.